Există oameni care iubesc ideea iubirii mai mult decât iubirea în sine.
Îi recunoști ușor — vorbesc frumos despre sentimente, dar fug când acestea devin reale. Admiră marea de pe mal. Aprind lumina când e întuneric. Se adăpostesc când plouă.
Și atunci când îți spun „te iubesc” — e firesc să te întrebi: iubesc cu adevărat, sau iubesc doar ideea?
De asta îmi este frică
Spui că iubești marea, Dar te sperie valurile.
Spui că iubești noaptea, Dar aprinzi lumina când este întuneric.
Spui că iubești ploaia, Dar te adăpostești când plouă.
Spui că iubești soarele, Dar cauți umbra când strălucește.
De asta îmi este frică… Când îmi spui că mă iubești.
— Veratux
🎧 Ascultă această poezie recitată de mine:
Această poezie vorbește despre unul dintre cele mai profunde tipuri de teamă — nu frica de a fi singur, ci frica de a fi iubit de cineva care nu știe să iubească cu adevărat.
Frica că persoana de lângă tine iubește doar în condiții de siguranță. Că dispare exact când ai cea mai mare nevoie de ea.
Dacă te-ai regăsit în aceste versuri, probabil ai simțit și tu această teamă. Sau poate tu ești cel care iubește marea — dar numai de pe mal.
Vrei să citești mai multe poezii ca aceasta?
Dacă aceste versuri ți-au atins ceva, s-ar putea să te regăsești și în cărțile mele — colecții de poezii despre iubire, dor și toate sentimentele pe care nu le poți exprima în cuvinte obișnuite.